Deficiența de auz

                O lume bazată în totalitate pe imagini, gesturi, mișcări și chipuri, în care culoarea, forma și dimensiunea întruchipează ansamblul de reprezentări cognitive pentru un deficient de auz, sau ca să citez numele unei lucrări de specialitate în domeniu, în care sunt îmbinate atât partea de intervenție timpurie, cât și povești ale unor persoane care la un moment dat și-au pierdut fără să își dea seama funcția organului auditiv - „Văzând glasuri” (Seeing voices) de Oliver Sacks - Ed. Humanitas, colecția Pași peste granițe.
                Pentru o persoană cu deficiență de auz, învățarea limbajului (fie că vorbim de limbajul mimico-gestual, fie de demutizare) reprezintă principala prioritate pentru buna dezvoltare cognitivă asta deoarece, pe lângă faptul că o persoană cu surditate învață să se exprime, mai presus de toate poate înțelege lumea înconjurătoare și în cele din urmă, are posibilitatea de a se integra în societate..
                Ca și tipuri de deficiență de auz avem în vedere:

• Deficiență de transmisie sau conducere - undele sonore ce traversează canalul auditiv întâlnesc anumite obstacole precum malformații fiziologice ale urechii externe, blocarea canalului extern cu dopuri de ceară, afecțiuni la nivelul urechii mijlocii (otite sau alte forme de inflamație).
• Deficiență de percepție - leziuni la nivelul urechii interne, nervului auditiv sau a centrilor nervoși de la nivelul scoarței centrale.
• Deficiență mixtă - întâlnim atât deficiența de transmisie, cât și pe cea de percepție.

                

                așa cum am vorbit în cadrul articolului despre deficiența de vedere despre tehnologii de acces vom voi aduce în vedere acest aspect de asemenea și în cadrul acestei categorii de dizabilități, asta deoarece abordarea tradițională a demutizării și învățării limbajului (indiferent de formă) nu este în deajuns de calitativă, nu mai spun că nici suficient de cantitativă, mai ales dacă vorbim de copii orfani cu deficiență auditivă severă. Prin varietatea de softuri educaționale pentru cerințe speciale (softuri de recunoaștere a sunetelor, softuri de tip dictafon, etc) reprezintă factorul calitativ al procesului de demutizare asta deoarece accesul la tehnologie devine din ce în ce mai nemijlocit pentru oricine, fapt ce îi permite unui copil (în contextul deficienței de auz) să își petreacă parte din timpul liber în scopul exercițiilor practice de învățarea limbajului, asta deoarece, pentru copiii din familii dezorganizate, lipsa unei persoane care să aibă cunoștințele necesare pentru a înțelege și direcționa exercițiile de limbaj ale copilului, ori tehnologia (folosită corespunzător) poate înlătura acest obstacol.

A. Gherguţ Sinteze de psihopedagogie specială Polirom. 2005